Episodul 7. Marga
Cand reveni din baie, Mihai Badea isi gasi tatal tot la masa. Stinsese tigara, aerisise camera, si adusese doua cani aburinde cu ceai de tei.
- Asta micu' doarme, nu i-am pus ceai, comenta batranul scurt.
Tacerea care urma era atat de incarcata de reprosuri mute, incat Mihai Badea simti nevoia sa schimbe discutia.
- Si... cum spuneai, s-a stins lumina pana si in noaptea de Revelion?
- S-a stins, cum sa nu se stinga, asa pe la vreo unu, cred, nu stiu sigur, c-am atipit si eu, singur cuc... Ca mai mereu, de altfel, ca tu esti la spital toata ziua... A, sa nu uit, te-a cautat de cateva ori unu', George... Urdareanu, parca, sau asa ceva. Tare nervos si intepat mai era!
- A, Ordeanu! tresari Mihai, lasand jos cana de ceai, din care sorbise intruna, sa se mai incalzeasca. Si ce-a zis? S-a intamplat ceva? Nevasta lui e pacienta mea, tocmai a nascut. A zis cumva sa sun la spital?
- Pai eu de un' sa stiu, pacatele mele? A zis sa-l suni neaparat cum apari, asta a zis. A, si a mai zis ca nu arde, da'i musai.
Mihai Badea ofta si se ridica sa ia telefonul. Suna mai intai la spital si se linisti afland ca totul era bine cu Marga si cu fetita, asa ca rasufla usurat si se hotari sa amane pentru a doua zi conversatia cu George Ordeanu. Naiba sa-l ia pe Ordeanu asta, isi spuse, se crede buricul pamantului! Nu l-am putut suferi niciodata. Nu stiu de ce l-o fi luat Marga...
Sorbi iar cu sete din cana cu ceai si isi aminti de prima sa intalnire cu Marga: Marga raspandind in jur voie buna, radiind natural in jeans decolorati si un tricou alb labartat, daruindu-se cu totul muzicii. Raul Holbanu misuna intruna in jurul ei, nelasand-o in bratele niciunui alt baiat mai mult de un dans. Mihai Badea venise intamplator la casa de cultura a studentilor in seara aceea.
Era in ultimul an de studentie si apasarea chi