O baterie sanitară poate costa 50 de lei, dar şi 2.000 de lei, preţul fiind dat de proprietăţile produsului, design şi marcă, dar mai ales ţara în care este produsă (China versus Germania), într-o piaţă cu vânzări anuale de circa un milion de unităţi. Ţinând cont că jucătorii din industrie estimează valoarea pieţei la circa 16-17 milioane de euro anual, cel puţin în această perioadă clienţii au ales mai repede bateria de 50 de lei. Partea bună pentru companiile mari, nemţeşti sau elveţiene, este că aceasta trebuie schimbată des. Iar circa jumătate din gospodării nu au deocamdată baie şi apă curentă deloc. Astfel că potenţial există.
Pentru companiile prezente în industria bateriilor sanitare, România este o piaţă a contrastelor. Pe de o parte sunt majorarea TVA şi scăderea puterii de cumpărare, care au tras piaţa în jos, iar pe de altă parte, toţi jucătorii sunt de acord că există potenţial mare de creştere. Partea mai puţin bună este că acest potenţial de creştere rezultă din faptul că mai bine de jumătate din populaţie nu este racordată la reţeaua de apă curentă şi canalizare, dar situaţia nu pare să se schimbe prea curând.
Pe de altă parte, creşterea ar putea veni şi din relansarea domeniului rezidenţial, dar nici construcţia de locuinţe nu a reînceput să crească, numărul de unităţi noi locative ridicându-se la circa 50.000 de unităţi anual, ceea ce înseamnă vânzări de circa 200.000 de baterii sanitare, 20% din piaţă. Astfel, pe felia de piaţă care a mai rămas, cea a renovărilor şi înlocuirilor "de necesitate", se bat companii care fie prin extindere, fie prin campanii mai agresive de promovare încearcă să ocupe o poziţie cât mai bună.
Ca şi în alte domenii din segmentul bunurilor de folosinţă îndelungată, ultimii ani au adus şi pe această nişă o concentrare a consumului. Cele mai ieftine produse şi cele mai scumpe au ajuns să-şi disp
