A început sezonul nunţilor, am realizat asta când am primit o invitaţie kitsch de la o mătuşă de-a treia, care are 53 de ani şi se mărită prima oară.
„Prima oară cu acte!", latră ea. O enervează să fie cotată drept fată bătrână. Chestiunea „măritatului cu acte" e stupidă, fiindcă orice căsătorie presupune acte. E ca şi cum ai spune: am născut, dar fără copil, doar am născut, atât. Un autor de teatru absurd mi-ar plăti ideea asta la negru.
Aşadar, o mătuşă cu care n-am vorbit de când eram în clasa a cincea mă cheamă acum la nunta ei. Nevoia de cotizanţi e acută. Bârfa a luat-o pe dinaintea logisticii nupţiale. Aud că viitoarea mireasă se umflă de plâns în fiecare zi, deci i se iau din cale lamele, Rudotelele şi funiile. Nu-i place rochia, pe care o voia umflată, dar umflătura crinolinei o îngraşă. Nu-i place localul, l-a ales soacră-sa (da, răspund la asta în fiecare zi: soacră-sa încă trăieşte, nunţile târzii nu te scapă neapărat de complicaţii). Nu-i place nici ginerică prea tare, dar e primul pretendent fără chelie - şi asta a fost singura ei pretenţie de la o relaţie profundă.
După ce-a regizat nunta de trei luni încoace, acum vrea să scape cât mai repede de calvar. Superb! Eu, care am parte de dragoste, dar n-am parte de nuntă, trebuie să merg la această distracţie complementară, unde mireasa are parte de nuntă, dar n-are parte de dragoste.
