Simbolic, batand spre parabola, O Lucky Man! nu ofera surprize la nivelul intelesului, insa derapeaza neasteptat inspre absurd si suprarealism, fara sa mentina vreun ritm al alternantelor estetice. Fata anilor '70. Nesiguranta lui Lindsay Anderson in privita scenariului si a regiei. Sentimentul sau ca filmul nu fusese pregatit indeajuns. Si cu toate acestea, in varianta finala, pelicula dureaza 2 ore si 50 de minute. Autor al muzicii pentru coloana sonora, Alan Price (fost membru fondator al The Animals) apare cu formatia lui, cantand din studio, comentand actiunea filmului ca un cor grecesc. O Lucky Man! e despre chestiuni fundamentale. Lindsay Anderson co-initiase miscarea Free Cinema, pornita de la o anumita atitudine practicata in elaborarea documentarelor, ce se ferea in primul rand de orice intentie propagandistica. Ironic e ca acest al patrulea lung-metraj al regizorului britanic face propaganda deschisa impotriva capitalismului. Dupa ce realizase cronici vizuale in piete de fructe si studii fictionale ale clasei muncitoare britanice in Viata sportiva, domnul Anderson a trecut, in 1973, la atac. O Lucky Man! isi fixeaza tema printr-un prolog care reconstituie in alb-negru mut cruzimea colonistilor europeni fata de populatia sud-americana inrobita pe plantatiile de cafea. In ziua de azi a filmului, „elementul exploatator" e reprezentat de compania Imperial Coffee, unde tanarul si ambitiosul Mick Travis (Malcom McDowell) invata sa devina un comis-voiajor de succes. Scenariul lui Lindsay Anderson construieste un sir de piedici picaresti, care, pe parcursul filmului, intorc personajul de la idealul implinirii financiare cu orice pret, punandu-l fata in fata cu lipsa de scrupule a marilor capitalisti sau cu ura concertata a vagabonzilor pe care incearca, intr-un moment de falsa caritate, sa-i ajute. Pana in acel punct, insa, tanarul Travis are o sumedenie de aventu