Toată tinereţea şi-a dedicat-o fotbalului, însă din cauza unei accidentări a fost nevoit să intre în arbitraj. De o lună este şi subofiţer la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Craiova.
Încă din primele clase a fost atras de sport. Juca fotbal în curtea şcolii, iar la zece ani era deja legitimat la juniorii Armatei. „Mi-a plăcut fotbalul. Trebuie să recunosc că pasiunea pentru sport am moştenit-o de la tatăl meu, care a practicat atletismul. Treptat, mi-am dat seama că am talent şi am continuat“, îşi aminteşte Nicuşor, aşa cum îi spun prietenii.
Deşi s-a accidentat destul de grav la o vârstă fragedă, nu a renunţat la fotbal. „La îndrumarea prietenului meu Dorinel Geană, care era arbitru, m-am gândit să rămân în fotbal pe această poziţie“, a continuat Ghiban. Acum are vechime de nouă ani în arbitraj şi nu vrea să renunţe prea curând. După terminarea liceului a urmat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Craiova, secţia kinetoterapie. De ce a ales acest domeniu ne spune chiar el: „Am fost atras de recuperarea medicală, de medicina sportivă“.
Întâmplări haioase din arbitraj
Meseria de arbitru poate fi periculoasă, dar te pune şi în situaţii inedite la nivel judeţean. În cei nouă ani de arbitraj, Nicuşor Ghiban s-a confruntat cu multe situaţii neprevăzute, pe care nu le poate uita.
„S-a întâmplat ca în timpul unui meci din Liga a V-a unul dintre asistenţi să fie lovit cu biciul de sătenii veniţi să asiste la partidă. De fiecare dată când oaspeţii erau în atac, spectatorii îl loveau pe tuşier şi acesta ridica fanionul din cauza durerii. Eu nu mi-am dat seama şi fluieram în favoarea echipei gazdă. Abia la pauză am aflat ce s-a întâmplat şi nu i-am mai lăsat pe săteni să stea lângă teren“, recunoaşte cu amuzament arbitrul Nicuşor Ghiban.
Modelul său este chiar un coleg al său, de vârstă apropiată, Adrian Stroe. „Este un