Chiar dacă vara a trecut de multde cumpăna solstiţiului – acuş, acuş vine ziua Muntelui şi Schimbarea la Faţă – programul telecabinei care-i urcă pe turiştii din Sinaia la Cota 2000 nu s-a schimbat o iotă. Timpul pe care îl poţi parcurge pe munte e limitat între saltul din cabină şi prima gură de aer curat şi strigătul de sfârşit de amiază al "telecabinierului": "Ultima! Ultima!...". Adică e ultima cursă care te poate coborî cei peste o mie de metri altitudine, cât separă Cota de staţiunea montană. Dar chiar dacă timpul petrecut pe munte e atât de scurt, la un moment dat fiecăruia i se face foame. O foame atavică, de-ar mânca-o, cu totul, chiar şi pe... Elodia. Ori de-ar mânca, precum Strâmbă-Lemne şi Sfarmă-Piatră, o maşină întreagă, şi încă una de lux, un Q 7, de exemplu.

De fapt, ca să fim drepţi, turiştii gustă din Elodia şi Q 7, dar nu e nici o oroare la mijloc. Sunt doar nişte cârnaţi cu carne de vânat, vită şi porc şi-un ghiudem din carne de oaie şi porc. Din bunătăţile astea s-au înfruptat însă oaspeţi de seamă, de la vedete de televiziune la politicieni, de la artişti de toate felurile până la diplomaţi români sau străini. Asta ca să nu mai vorbim de sutele de turişti care ajung zilnic, în sezon, să mănânce la Ceaunu’ Crăpat, la Cota 2000.

Alegerea denumirilor bucatelor poate că a fost întâmplătoare. Sorin Aldescu, creatorul reţetelor, ne povestea cu umor că pe vremea când criminaliştii băteau cărările Bucegilor, în căutarea celebrei avocate dispărute, în cuhnia de la Cota 2000 tocmai fierbea o oaie, cu totul, din carnea ei urmând să fie pregătit un ghiudem pe cinste. "Ca să legi carnea, îţi trebuie o zeamă bună de oase de oaie, iar eu le fierbeam bine în ceaun. Unul dintre cei care participau la investigaţie a trecut pe acolo şi, tras de nas de mirosul de carne fiartă, a băgat polonicul în oală. Ce-ai aici? ? m-a întrebat el, ridi