Refuz sa cred ca intelectualitatea autohtona si de aiurea se va lasa invinsa de noul model postindustrial de spalare a creierului. Nu cred ca bunul simt uman innascut poate accepta, genetic, aceste mutatii de mental colectiv. Vorbeam saptamana trecuta despre ravagiile facute, in lumea contemporana, de corectitudinea politica, pornind de la o banala felicitare de Craciun, trimisa mie de o institutie culturala britanica. Desi implica mesajul „urarilor de sezon", Christmas Card-ul (vorba vine!) respectiv era, de fapt, cu buna stiinta, reversul propriei simbolistici, lansand un veritabil rechizitoriu (de „liberalism radical") la adresa Craciunului, rechizitoriu disimulat, e adevarat, in „inocenta" unui poem aparent benign. Textul in cauza cerea, cu vigoare revolutionara, „abolirea" dimensiunii sarbatoresti a zilelor din calendar (precum Craciunul, bunaoara!), in virtutea „dreptului" la... nediscriminare a oricarui (alt) interval de douazeci si patru de ore, din viata indivizilor sau a comunitatilor. Ca englezii au ajuns - printre primii - la astfel de „ghidusii" ale noii corectitudini politice poate sa surprinda pe unii traditionalisti care se vor fi incapatanat sa vada (inca), in Albion, citadela conservatorismului european. Nici pe departe! Dupa un deceniu de guvernare laburista (insa, poate, nu doar din acest motiv!), Regatul Unit pare bantuit de o veritabila fantoma a „liberalismului radical". Un liberalism cu jumatatile lui de masura, fireste (vezi, in alt plan, restrictiile - cu tenta etnica - impuse pe piata muncii din Marea Britanie), dar extrem de productiv pe filiera denumita generic political correctness. In Anglia actuala, limbajul, gestica, mimica, scrisul si comportamentul oamenilor au suferit mutatii neverosimile, dictate de totalitarismul corectitudinii politice. Cluburile cele mai acide si mai sumbre de neo-feminism ori liberalism decadent, din Statele