Aproape în acelaşi timp cu dezvoltarea laturii comerciale, Internetul a căpătat şi o dimensiune politică. Mai devreme sau mai tîrziu, toate grupurile cu interes în a-şi susţine şi lărgi baza de aderenţi au sesizat potenţialul reţelei mondiale. Un mijloc de comunicare ieftin şi în continuă dezvoltare, accesat pe zi ce trece de tot mai mulţi locuitori ai satului global nu putea fi ignorat de propovăduitorii ideologiilor de tot felul. Internetul este mediul ideal pentru acele mici grupări de indivizi care nu pot spera să capteze atenţia "presei clasice" fie din cauza insignifianţei lor, fie din cauza mesajului neconform cu normele şi principiile acceptate de societăţile democratice. Clandestinul, sau mai bine zis ruşinosul, devine public, sau mai bine zis accesibil. Controlul social se pierde undeva la uşa apartamentului propriu, din care poţi să afli grozăvii de tot felul fără să fii tras de urechi de cineva. Sau poate doar de părinţi, pentru că tinerii sînt cel mai atraşi de ciudăţenii. Contaminaţi de microbul hedonismului (post-modern) nu se preocupă prea mult de politică, iar atunci cînd o fac caută senzaţii mai curînd decît răspunsuri. Acesta este şi atuul celor care mizează pe Internet în încercarea de a-şi face ideile cunoscute şi acceptate. România are şi ea faliţii ei. De exemplu, poţi da peste o organizaţie ce-şi spune "Noua Dreaptă", care nu are nimic nou, în afara mediului de propagare. O asociaţie care "a luat fiinţă la începutul anului 2000, într-o perioadă în care se vorbea mult despre necesitatea creării unui pol naţionalist puternic, a unei forţe capabile să se facă auzită". Mai mult decît atît, "în sînul mişcării naţionaliste din România exista la acea vreme un vid" (?!). Printre scopurile Noii Drepte se regăsesc "munca permanentă de trezire a conştiinţelor şi de avertizare asupra pericolelor care ameninţă neamul românesc". Nu în ultimul rînd, r