» Localnicii din satul hunedorean Sohodol sunt impartiti intre doua primarii, dar, in loc sa primeasca sprijin dublu pentru rezolvarea problemelor lor, privesc neputinciosi cum administratiile locale paseaza responsabilitatile de la una la alta.
Intre vulcan si lupeni, in localitatea Paroseni se afla un fost sat, acum mai mult un cartier, unde casele se amesteca cu blocuri de colonie construite in perioada comunista pentru muncitorii de la Uzina Electrica sau pentru minerii adusi din alte parti. Chiar si acum, localitatea este cunoscuta sub denumirea de "Colonia Sohodol", care, dupa cum spun localnicii, este construita peste galeriile minei Paroseni sau ale celei din Vulcan. Casele in care oamenii s-au nascut au fost nationalizate, iar proprietarii lor au primit despagubiri. Acum sunt chiriasi in fostele proprietati ori au fost mutati in blocurile cu patru etaje, construite ceva mai sus de strada principala. De fapt, traiesc in case pe propria raspundere. Sub ei se casca haul galeriilor miniere. Au primit bani, dar nu au plecat. Aici vor sa moara, chiar daca, oricand, casele se pot prabusi peste locatari.
Din loc in loc, cate o casa parasita "zambeste" stramb printre ochiurile ferestrelor fara sticla. O astfel de locuinta parasita s-a transformat, imediat dupa moartea proprietarului-chirias, in adapost pentru oameni ai strazii sau in "furnizor" de materiale de constructii pentru cei care au avut nevoie de un toc de usa, de geamuri, de cabluri electrice – care au fost smulse din tencuiala – sau chiar de un boltar. In zona blocurilor, te izbeste mirosul saraciei. Hainele intinse la uscat pe sarme, afara, vorbesc despre un trecut de care localnicii nu s-au desprins. Femeile isi leagana copiii pe genunchi, pe bancile din fata blocurilor, in timp ce barbatii incing o septica tot acolo, eventual cu o sticla de bere ieftina langa ei.
Sp
