Uite cum ne acoperim cu etichete cartea de vizită şi sugrumăm cu prejudecăţi libertatea de a trage la poartă…
“Steaua are bulan”. Nu mai contează presiunea pusă pe danezi, golul e de flipper. Nici că tragerile la sorţi se fac pe bază de coeficienţi munciţi (în traducere, ai maltezi dacă ai bătut cîndva nemţi). Iar Middlesbrough sau Napoli n-au existat: atunci a fost “ghinion”. Nu impotenţă fizică sau comă tactică. Prejudecata face salt de zînă sidefată în partea cealaltă: “Ăşa sîntem noi”. Nu mai e “bulanul” Stelei, e destinul istoric al românilor! Sîntem categorici şi imperturbabili în chestiuni subţiri.
Dinamo, echipa Miliţiei. Păi ar fi acceptat rigurosul aparat haosul ultimelor sezoane? I-ar fi iertat organele gesturile lui Bonetti? Rapidul muncitoresc, feroviar. Ce e muncitoresc la Rui Duarte sau feroviar în Wallace, brazilianul de la Girom Albota? Toate cluburile au cîştigat din democraţie şi au pierdut din identitate acimentată în ţesăturile unei epoci. Expediţia lor identitară se calibrează organic acum: torţele au rămas torţe, însă aici lucrează şi cei care comentează în timp real, pe facebook şi twitter, un penalty neacordat. Alt tip de spectacol pe Arena Naţională, dar nimic din nebunia peluzei nu s-a schimbat. Şi e bună coexistenţa acestora, în limitele sănătăţii fizice şi mentale a fiecărei categorii. Man United a fost la începuturi club feroviar: vedeţi şine de cale ferată tatuate pe ceafa mexicanului Chicharito?
Ultimele secunde cu Suedia în ‘94. Abia aştept să stabilească cercetătorii britanici cine se îneacă mai des la mal: românii, eschimoşii sau ţiganii? Apropo, senzaţională scrisoarea în care Platini e iritat de expresia “they drown just before reaching the shore” E o expresie românească, nu-i vorba de justeţea afirmaţiei sau de probleme rasiale. Nu spunem “bei ca rusul”, “afacere evreiască”, “ceafă de bulgar”? Noi nu scăpăm de