Sincer sa fiu, acum o saptamina n-as fi zis ca voi mai scrie vreodata ceva despre Iliescu, dar incidentele care au avut loc de ziua sa in fata vilei din Primaverii, incidente iscate de citiva tineri care-si spun "Noii Golani", m-au incitat - nu in sine, ci la pachet cu reactia atit de tipica si revoluta a "batrinului edec". "Nu are 79 de ani, este intoxicare de presa. Biologic are cam 63-64 de ani. Sa ramineti la fel de puternic si un stilp al stingii romanesti pina la virsta biologica de 79 de ani!". Este ceea ce i-a urat Mircea Goana, marti, fostului secretar al CC al UTM, fostului presedinte al Comitetului de organizare a Asociatiilor Studentesti, fostului sef de sectie la CC al PCR, fostului prim-secretar al CC al UTC, fostului ministru pentru problemele tineretului, fostului prim-secretar al PCR Timis si Iasi, fostului presedinte al Consiliului National al Apelor, fostului director al Editurii Tehnice, fostului presedinte al FSN, fostului presedinte al Romaniei, fostului senator si actualului presedinte de onoare al PSD. Care va sa zica, Iliescu, Ion Iliescu si-a mai adaugat un an la "coroana" vietii sale de comunist uns cu toate alifiile luptei politice pre- si postdecembriste si care a tinut tara asta in loc mereu atit pina sa priceapa si el in ce lume exista si ce trebuie facut ca sa ramina la putere. Dupa 1989, adica, Romania s-a dezvoltat timp de 15 ani parca aproape exclusiv in ritmul de intelegere dictat de "taticul" din Oltenita. Poate ca tranzitia tarii de la un stat totalitarist de sorginte stalinist-comunista catre un stat de drept ancorat in democratie si economie de piata nici nu era posibil sa se consume altfel - mai repede, mai eficient, mai fara convulsii, adica. Dar fara o serie de evenimente traumatizante, cum au fost mineriadele, de pilda, parca tot ar fi trebuit sa fie posibil. In definitiv, am cumva convingerea ca tocmai acestea, cu precader