Chioşcurile de ziare sînt aproape goale sau pline cu altceva decît presă. Anunţurile despre încetarea apariţiei unei publicaţii, sau televiziuni şi radiouri care-şi pierd licenţa vin aproape săptămînal. Jurnalismul e, cu siguranţă, pe ducă. Ce se salvează sau ce rămîne din toate acestea?
Acum, cînd se fac aproape zece ani de cînd Tim O’Reilly a pus în circulaţie globală termenul de Web 2.0, schimbările produse în comunicare de aşa-numita social media pot fi contabilizate. Lucrurile se mută în mare măsură pe Internet şi o bună parte din conţinut este produs chiar de utilizatori, însă un lucru devine clar: principiile care stau la baza jurnalismului, ca metodă, nu dispar. Lucruri ca imparţialitatea, completitudinea informaţiei, stilul de redactare se modifică într-o oarecare măsură, dar rămîn fundamente ale comunicării. În acest caz, despre ce vorbim cînd ne îngrijorăm de moartea jurnalismului?
DE ACELASI AUTOR De ce îmi place să citesc pe Kindle Nu e despre aur, e despre sistem Cuvinte care se micşorează Visul lui Adrian Sârbu De dispărut, dispare un model de business. E vorba de jurnalismul finanţat din advertising, fiindcă advertising-ul e din ce în ce mai puţin. În 2013, conform Initiative Media, presa va consuma în România doar 295 de milioane de euro din publicitate, adică 55% din cele 540 de milioane pe care le avea de împărţit în 2008, anul de vîrf. În aceste condiţii, supravieţuirea jurnalismului se leagă, în primul rînd, de tipurile de finanţare disponibile.
● Televiziunea comercială. Posturile private importante continuă să facă o mulţime de bani, chiar dacă în România, de exemplu, PRO TV a avut pierderi în 2012. Din cele 295 de milioane de euro care se vor cheltui în 2013 pe publicitate în media, 183 de milioane rămîn pe TV. Comparativ, presa scrisă a ajuns, în schimb, la un sfert din încasările din 2008, adică 19 milioane faţă de 82. E
