De când în aprilie, la sediul Jobbik din Budapesta, dopurile de la şampanie pocneau pentru a serba cele 16,7 procente obţinute de partid, prin care formaţiunea nu doar că intra în parlament dar îşi şi dubla numărul de voturi comparativ cu alegerile europene din 2009, opinia publică, mai ales din Europa de Vest, se întreabă îngrijorată ce înseamnă faptul că extremiştii de dreapta au devenit cea de-a treia forţă politică a ţării şi dacă este cazul să se teamă de soarta democraţiei în Ungaria şi a minorităţilor etnice şi culturale de acolo, scrie ziarul austriac Der Standard, citat de Agerpres.

Jobbik nu este doar un fenomen temporar, aşa cum încerca să minimizeze viitorul premier Viktor Orban în faţa reprezentanţilor presei internaţionale, făcând referire la întărirea unor partide similare din vestul şi estul Europei. Din contră, apariţia şi ridicarea Jobbik şi a Gărzii Ungare confirmă încă o dată mecanismele care au dus şi duc la apariţia mişcărilor fasciste, în care minimizarea şi calculul tactic electoral al forţelor de la dreapta centrului nu deţin o cotă tocmai redusă. Terenul fertil şi scânteia pentru Jobbik a fost date de socialiştii ungari şi porneşte de la celebrul "discurs al minciunii" din 2006 al fostului premier Ferenc Gyurcsany, în care acesta recunoştea, ce-i drept intern doar, că el şi partidul său au minţit sistematic populaţia, pentru a câştiga alegerile.

Urmarea acestei delegitimizări autoiniţiate au fost tulburări violente la Budapesta şi mutarea politicii în stradă. Starea de spirit iritată a fost exploatată de Fidesz pentru a instala o "mişcare civică", care să dea o spoială de democraţie de bază opoziţiei fundamentale şi blocadei totale puse în practică de Fidesz după pierderea puterii în 2002. Elementele mai radicale din această perioadă s-au adunat în jurul Jobbik, care le-a alimentat cu tot ceea ce se găsea în bufetul naţionalis