Dupa 1990 in relatiile diplomatice romano-ruse s-a asternut o raceala evidenta din cauza realitatilor de dupa razboi. Dependenta noastra de gaze a intarit aceasta raceala pentru ca toata lumea avea impresia ca suntem trasi pe sfoara. 

Dobrogea este sectionata de o conducta care cara gaze din Ucraina spre Bulgaria. Aceasta este operata de autohtona companie Transgaz dar este umpluta doar de gazul rusesc al Gazpromului intrucat nimeni nu avea voie sa vina cu produsul propriu. Comisia Europeana s-a sesizat si a invocat lipsa de concurenta precum si incalcarea asa zisului al treilea pachet de energie pus in joc de Comisia Europeana. Romania a fost sanctionata cu un infringement si a fost cat de aproape sa fie sanctionata la Curtea Europeana de Justitie. Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie a scos cu chiu cu vai o reglementare pentru deschiderea accesului la acea conducta dar pana in acest moment Gazpromul a ramas unicul utilizator al ei. "Ati vorbit pana acum cu rusii?", a fost intrebat Constantin Nita, ministrul delegat pentru energie. Inca nu, a raspuns acesta, adaugand astfel inca o caramida la zidul ridicat dupa 1990 in relatiile noastre cu Moscova. Aceste relatii s-au construit tot timpul cu partea romana in pozitie de cap aplecat. De aceea nu am reusit sa scoatem un pret cat de cat convenabil la importurile de gaze, nu am reusit sa convingem Gazprom sa se implice in constructia foarte necesara a unui depozit de gaze la Roman-Margineni si asa mai departe. In subliminal, dam vina pe rusi, ca vor sa ne ia pielede de pe noi iar noi suntem aia dreptii. Adevarul e altul. Noi nu avem negociatori care sa se impuna. Rusii vad asta si profita la maxim si scot tot ce se poate de la noi.