Foto: Iulia Gorneanu Am ajuns la Bistriţa într-o seară ră­coroasă de toamnă târzie, când iarna tri­mitea săgeţi de gheaţă făcându-şi loc, fără să întrebe dacă i se permite sau nu, să se instaleze. Într-un loc spe­­­ci­al, aveam să cunosc oameni cu su­flet fru­mos, cum rar ţi se întâmplă să găseşti în ultima vreme. Am trecut, emo­ţionată, pra­gul fostului templu de cult mozaic, as­tăzi edificiu cultural ce găzduieşte spec­tacole şi expoziţii de fotografie, sculp­tură, pictură, despre care auzisem că înainte de 1996 era o ruină.

Într-un cadru distins am întâlnit familia Ţăr­mu­re: pe Gavril, pe Mihaela şi pe fiica lor, Lina, care n-au stat deoparte, ci au organizat un concert special cu invitaţi speciali: Grigore Leşe şi Grupul Iza, dar şi o li­ci­taţie de lucrări de artă, fondurile strânse fiind donate în scop nobil unui bistriţean, la rându-i artist. Înainte de a ajunge la Bistriţa, la fosta sinagogă, cu greu mi-am putut imagina cum a reuşit cineva să transforme o ruină într-o splen­didă sală de concerte şi galerie de artă. Imaginaţia mea era departe de ceea ce aveam să descopăr...

Bistriţa iese acum din tiparele unui oraş provincial mistuit de monotonie. Aici, în această urbe, a înfiinţat în 1996 Gavril Ţărmure – „Ţ”, cum îi spun prie­tenii – Societatea de Concerte Bistriţa unde organizează stagiuni simfonice, ta­bere, ateliere, expoziţii de artă contemporană, colocvii, simpozioane lite­rare ori spectacole de teatru. A obţinut, printr-un contract de comodat, de la Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, sinagoga din Bistriţa. A pornit la drum cu un proiect pentru care puţini i-au dat şanse de reuşită. Sinagoga era abandonată de aproape 50 de ani şi se găsea într-o avansată stare de degradare.

Dar asta n-a fost un impediment pentru românul cu suflet mare care a făcut tot posibilul pentru a da bistriţenilor una dintre cele mai frumoase săli