Nimic din aspectul de astăzi al cinematografului nu lasă să se ghicească faptul că pe vremuri era principala atracţie a tinerilor.

Faţada clădirii aduce cu o instituţie pe care s-a pus de mult lacătul. În lateral însă, prin geamul spart, poate pătrunde înăuntru cine pofteşte. Nimeni nu-i taie bilet. Sala de proiecţie arată ca după bombardament.

Peste tot sunt împrăştiate role cu filme, cotoare de bilete, ecranul din pânză este pur şi simplu sfâşiat, iar sub scaunele rupte podelele scârţâie sinistru. Dacă cei mai mulţi vasluieni nu ştiu cum arată cinematograful în interior, alţii sunt şocaţi de nepăsarea şefilor de la RADEF România Film Bucureşti, administratorul vechii clădiri.

Acum două decenii sau chiar mai bine, sala de cinema era considerată un loc special de tinerii vasluieni. Ei făceau economii doar pentru a plăti biletul la film. După Revoluţie însă şi-a pierdut spectatorii, şi implicit, strălucirea. Cele două cinematografe zac acum în ruină.

„Cândva, cinematograful a fost intens folosit. Îmi amintesc cu plăcere când stăteam la cozi interminabile pentru a vedea un film“, spune Ion Zamfir, de 65 de ani.

Paradox cinematografic

Deşi nu are cinema, oraşul se laudă cu un regizor premiat la Cannes. „A fost sau n-a fost“, „Poliţist adjectiv“, filme ajunse deja celebre, au fost realizate în Vaslui, oraşul natal al lui Corneliu Porumboiu. Vasluienii spun totuşi că, dacă ar fi deschis vreunul, ar merge la cinema.

„Ar fi minunat să pot merge din nou. Îmi pare rău că tinerii nu mai au aceeaşi atracţie faţă de cinematografie. Mi-ar plăcea să se facă o sală de spectacole şi să poată fi folosită şi pentru proiecţii. Aş veni cel puţin o dată pe săptămână cu elevii mei“, a explicat Cristina Gheţeu, cadru didactic.

Cele două cinematografe se află în administrarea

RADEF România Film, da