De cinci ani, de când a hotărât să transforme casa bunicii în muzeu etnografic, Ligia, o tânără de 17 ani din Iaz, comuna Plopiş, a adunat de prin podurile caselor vechi din zonă câteva mii de obiecte tradiţionale, de la costume populare, la vase de ceramică şi icoane pe sticlă.
„Pasiunea pentru etnografie vine de la bunica mea, care mi-a transmis, încă de când era în viaţă, dragostea pentru tot ce este vechi şi autentic“, povesteşte adolescenta de 17 ani. Astfel că, în momentul în care bunica Ligiei a trecut în veşnicie şi i-a lăsat ei moştenire casa, transformarea acesteia în muzeu etnografic a venit ca o continuare firească a pasiunii lor comune.
Deşi pe vremea aceea, avea doar 12 ani, Ligia şi-a luat în serios noul statut, cel de proprietar de muzeu. „Am început cu obiectele pe care le avea bunica, dar apoi am «bătut» la picior, împreună cu părinţii mei, locurile şi casele vechi din satele de pe toată Valea Barcăului, în căutare de obiecte vechi“.
A strâns 100 de ţinute
Cu sprijinul părinţilor, care au scos bani din buzunar acolo unde proprietarii acestor obiecte doreau o recompensă, Ligia a adunat, în cei cinci ani scurşi de la înfiinţarea muzeului ei, mii de obiecte. Cea mai mare satisfacţie îi dă colecţia sa de costume populare, ce numără cel puţin o sută de ţinute, toate autentice, tesute în război şi brodate de mâinile celor care le-au purtat. Deocamdată, sunt numai costume specifice zonei Sălajului, însă Ligia spune că are ambiţia de a aduna în muzeul ei costume din întreaga ţară.
„Am reuşit să adun şi o colecţie de ceramică de Zalău, veche de peste o sută de ani. A fost datată chiar de specialiştii Muzeului Judeţean“, spune, mândră de ea, Ligia. De asemenea, pereţii muzeului său sunt plini de icoane pe sticlă vechi de 100 de ani, pictate de meşteri populari.
De altfel, pictatul icoanelor pe sticlă este o a dou