Summary În doar câteva zile medici şi asistente din două spitale judeţene de urgenţă comit un fel de sinucidere colectivă recunoscând în faţa camerelor de luat vederi, dar şi în scris în faţa autorităţilor, că efectuează acte medicale refolosind materiale de unică folosinţă de zeci sau chiar mii de ori. Autodenunţul comis de sute de persoane care au înţeles să-şi abandoneze subit instinctul de conservare şi să ridice brusc preşul, arata mormanul de gunoi în care îşi desfăşoară zilnic meseria. Sute sau poate mii de pacienţi au fost expuşi la riscul infectării cu boli care mai de care mai ameninţătoare pentru sănătatea lor. Cei care au trebuit să treacă prin spitale în ultima vreme se întrebă, pe bună dreptate, oare nu s-au procopsit cu o hepatită B sau C sau mai ştie cine ce altă infecţie care le va scurta viaţa?! Oare mai are cineva încredere în acest sistem de sănătate care s-a dovedit a fi mai degrabă unul criminal, pe scară largă? Autodenunţurile respective pot fi privite ca un fel de tulburare mentală colectivă. Este oare aşa? În opinia mea este un strigăt de disperare al unor oameni care asta ştiu şi asta vor, să trateze oameni şi care brusc se văd transformaţi în vectori complet opuşi misiunii lor în viaţă. Dincolo de acuzarea inchizitorială a ceea ce au făcut rău, aceşti oameni au nevoie de sprijinul nostru, de solidaritate, în primul rând al personalului medical şi global al întregii populaţii. Joi a fost evitată o grevă generală printr-un act administrativ, semnarea unui contract colectiv de muncă. Principala revendicare, legată de modul de desfăşurare a actului medical a rămas nesatisfăcută. Solidaritatea personalului medical, fie şi numai a cadrelor medii, poate să aducă brusc schimbarea. Personalul până mai ieri aflat în conflict de muncă poate să-şi apere confraţii arătând că ceea ce s-a întâmplat la Ploieşti şi Tecuci nu este un fenomen izolat, ci o pr