Draga prietene imaginar (iti scriu numai tie pentru ca vad ca ma citeste putina lume), sa stii ca ma bucur mult de aceste zile pentru ca, intr-adevar, pare o editie foarte buna. Dupa ce aseara am vazut "Le gamin au velo", de fratii Dardenne, cu un copil de la orfelinat intr-adevar de luat acasa, azi-dimineata am vibrat impreuna cu o sala intreaga la un superb film nou si mut, "The Artist", de Michel Hazanavicius. Si, desi pe ecranele din Palatul Festivalului se transmit in direct noutati despre arestarea sefului FMI, jurnalistii au ramas dupa proiectie ca sa discute emotionati despre acest omagiu adus cinemaului decat despre altceva. Anul trecut am simtit aceeasi comuniune intre jurnalisti o singura data, la filmul lui Apichatong Weerasethakul, care pe urma a si luat Palme d'Or-ul.

Acum e de-abia a cincea zi a festivalului, asa ca ma gandesc ca vom mai avea asemenea momente placute. Despre acest "The Artist", inclus in ultimul moment in Competitia Oficiala (initial era gandit sa fie proiectat in afara competitiei, in Selectia Oficiala) vorbesc pe larg in scrisoarea video. Filmul e, intr-adevar, pe cat de riscat pe atat de superb. Ca sa il faca, francezul Michel Hazanavicius s-a documentat la greu, vazand 3-400 de filme mute si citind tot ce i-a cazut in mana despre perioada filmului mut si despre oamenii ei. Pana la urma, a ramas legat de "Aurora" lui Murnau (tot "Aurora", iata!), de filmele lui Frank Borzage si King Vidor.

Filmul e povestea unei vedete a filmului mut, George Valentin, a carui stea apune odata cu aparitia sonorului si care se ruineaza din aceasta pricina, in vreme ce femeia de care e indragostit in tacere (si reciproc, tot in tacere) parcurge, datorita sonorului, drumul de la figuranta la star. Acceptarea de catre George Valentin a faptului ca evolutia tehnica e inevitabila e insotita de lepadarea propriului orgoliu. E