Fosta profesoară de matematică plantează în fiecare an mii de lalele, narcise, tufănici şi gladiole. Pentru Aurelia, florăria este cea mai performantă terapie. „Sunt căutate şi lalelele olandeze, dar oamenii tot pe cele româneşti le preferă“, e de părere Aurelia. Cunoscuţii îi spun florăreasă. Aurelia se prezintă ca fiind producător de flori. Are în Cernele un sfert de pogon de grădină, unde cultivă ghiocei, zambile, narcise, mărgăritare, bujori, gladiole, tufănici, crini etc.

Buruienile, duşmanii narciselor

De 10 ani, de când a ieşit la pensie, Aurelia s-a retras la munca pământului. De cum se topeşte zăpada, se duce pe teren şi face răzoarele, unde îngroapă seminţele şi cepele de flori. Din a doua zi începe să le ude: dimineaţa, la ora 4.00, şi seara, înainte de culcare. Aurelia mărturiseşte că de masă poate uita, dar niciodată de stropitul plantelor. „Lalelele olandeze le acopăr cu celofan, când răsar, ca să le protejez de schimbările bruşte de climă. Este necesar un sistem de irigaţii pentru că, dacă nu dăm apă florilor, mor. Sunt ca fiinţele, poate chiar mai sensibile“, e de părere doljeanca.

Ne spune câteva dintre secretele întreţinerii acestora. „Trebuie stropite contra insectelor şi a manei. Apoi are loc plivirea. Nu este uşor când stau în genunchi toată ziua, ca să jumol buruienile dintre răsaduri. Chiar dacă astăzi smulg loboda, mâine poate să apară ştirul. Erbicidez o dată pe an“, adaugă Aurelia. Se arată fericită că florile nu au nevoie de un pământ special, de nisip, cum se întâmplă în cazul legumelor.

Mai multe amănunte în Adevărul de Seară Craiova.