Crizele majore ale vieţii sunt ”momente de aur” sau şanse ale omului de a se ridica la un nivel nou de putere, de simţire, de gândire şi a face, în fapt, un uriaş salt în conştiinţă. Cel puţin asta spune David Hawkins, un mare cereceătător al stărilor avansate ale conştiinţei, în cartea sa, ”Vindecare şi recuperare”(Ed. Cratea Daath), într-un capitol dedicat managementului crizelor majore de viaţă. Hawkins spune că noi trăim orice eveniment de viaţă în interiorul propriei conştiinţe; marile crize, cum sunt pierderea unei fiinţe iubite, a slujbei, a banilor, suferinţele create de boli grave etc, sunt resimţite în interiorul nostru ca ”emoţie” copleşitoare, iar în spatele emoţiei este energie, care înceracă ” să se decomprime”, să scape cumva din noi, să curgă, să treacă. Rezistenţa noastră la curgerea energiei generează o creştere a anxietăţii, un sentiment de copleşire, de neputiinţă, de suferinţă, de furie, respingere, frică sau diferite ale emoţii negative. Prin această respingere noi reţinem în interiorul conştiinţei energia comprimată, reţinem emoţiile negative şi, în plus, nu izbutim să rezolvăm problema exterioară care pare să ne fi adus în această stare emoţională negativă.
Tehnica decomprimării energiei emoţionale( această energie este acumulată în subconştint în evenimentele de viaţă din trecut) presupune o...”renunţare”. Noi suntem obişnuiţi să fugim şi să scăpăm de emoţiile tulburătoare pe care ni le aduc experienţele grele de viaţă, chiar să credem că avem soluţiii exterioare pentru ele, dar asta înseamnă luptă cu situaţia traumatizantă şi opunerea rezistenţei la curgerea liberă a valului de energie emoţională care ne copleşeşte. A renunţa să rezolvăm problema în exterior este, aşadar, prima regulă a decomprimării energiei. Problema se rezolvă în interiorul nostru, niciodată afară. Cel puţin, asta-i ordinea ”reală” propusă de Hawkins şi de aici