Una din chestiunile politice de maxim interes ale acestei sesiuni parlamentare o constituie, fara îndoiala, aceea a modificarii Constitutiei. Ca orice lucru alcatuit de mântuiala (sa ma ierte raposatul Antonie Iorgovan) în valtoarea tranzitiei, aceasta Constitutie trebuie reparata si adaptata unui adevarat Stat de Drept. Comisia Parlamentara, prezidata de Crin Antonescu, lucreaza cu sârg la amendamente în vreme ce presedintele Basescu strâmba din nas si asteapta la cotitura, amenintând cu referendumul. Ideea în sine nu este rea, pentru ca acest instrument democratic este unul din cele mai puternice arme ale poporului, utilizate de regula în situatiile de forta majora. Referendumul sau plebiscitul, cum i se mai spune, este vocea poporului. Simbolic, semnificatia rezultatelor unui referendum este decisiva, iar politicienilor ar trebui sa le tremure pantalonii când vine vorba de aplicat decizia unui referendum. Daca nu ma înseala memoria, presedintele a mai chemat o data în 2009 populatia la urne, în aceeasi chestiune: parlament unicameral si 300 de parlamentari. Poporul, naiv ca de obicei, a spus un "DA" raspicat la ambele întrebari, ca un copil pe care-l duci la circ si-l întrebi daca n-ar vrea suc si acadele. Ideea este ca la data respectiva era la conducere Guvernul Boc, guvern care n-a miscat un deget pentru a introduce în Constitutie vointa poporului. Toata lumea a uitat de marota asta cu numarul de parlamentari, iar domnul presedinte o foloseste în momente de cumpana, cum folosesc aborigenii bumerangul cu care îi lovesc pe canguri la ceafa. Cangurul cade, iar bumerangul vine la cel care l-a aruncat si sta cuminte la cingatoare pâna data viitoare. Un politolog ar spune ca aceasta manevra este una clasica, de intoxicare în masa a natiunii si de distragere a atentiei de la probleme cu adevarat importante. În 2009, motivul pentru care domnul Basescu a trimis bumerang