Ne-am cunoscut cand aveam 14 ani. Am devenit imediat cei mai buni prieteni, mai ales ca el este nascut pe 3 mai si eu pe 6 mai, in acelasi an, 1968. Eram rockeri, mari fani AC/DC, mergeam la concertele cu Iris, Domino, Compact si ne aniversam zilele de nastere impreuna. Dupa vreo 2 ani, tatal lui i-a facut cadou o camera foto germana foarte buna, Praktica si un mini-laborator de developat fotografii - Krokus. Cred ca asa a inceput totul, pentru amandoi. Eu intrasem in primul an la liceul de arta "N.N Tonitza" si aveam oarece idee despre fotografie. Asa ca, entuziasmati de noile jucarii, ne-am apucat sa capusam bugetele si asa limitate ale familiilor noastre, cumparand filme, solutii chimice si hartie fotografica. De la inceput am simtit amandoi ca trebuie sa facem numai imagini alb-negru. Bogdan developa filmele si apoi developam fotografiile in baia de la el de acasa, la lumina unui bec rosu. Mi-am dat seama de atunci ca are talent pentru fotografie. A inceput ia din ce in ce mai serios treaba asta - se ducea la liceu si-si fotografia colegii. Apoi, luam cu noi camera in vacantele de vara petrecute la Costinesti, 2 Mai si Vama Veche. camera lui Praktica am facut eu prima fotografie buna din viata mea, in clasa a XII - portretul colegei mele de clasa Daniela.
Anii au trecut, eu m-am concentrat mai mult pe pictura si desen, dar el a ramas cu fotografia. In 1990 a emigrat cu familia in Germania. In 1992 m-am dus sa-l vizitez acolo, pentru ca urmau sa se mute in America si ar fi fost imposibil sa ne mai vedem pentru o lunga perioada de timp. Intr-o noapte am avut o lunga discutie. Era bucuros ca pleaca in America, dar ingrijorat. M-a intrebat ce sa faca. M-am gandit putin si i-am spus: "Cred ca trebuie sa faci fotografie, pentru ca eu cred ca esti foarte bun la asta..." In ultimii ani, avansase foarte mult, si tehnic si creativ. M-a privit neincrezator, dar t