Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un alt fel de roman, în premieră. Alt fel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, „Recviem pentru Tănase” fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă....
De la subsol, unde se găsea biroul său de inginer la I.G.O., până la etajul unu, unde se afla biroul primarului, n-a avut prea mult de urcat.
Doar vreo douăzeci de trepte. Şi le-a urcat ajutat de rezultatul alegerilor, care s-a datorat în mare măsură faptului că votanţii din centru nu prea s-au grăbit la urne, în vreme ce ăia din cartierele mărginaşe au făcut-o, şi ăştia îl ştiau cam toţi pe şeful de la curăţenie, fiindcă aveau ba un frate, ba un nepot, ba un cumnat, ba un văr în subordinea lui, iar domnul Magiunescu ştiuse să nu-i asuprească, ba chiar închisese ochii când vreunul sau vreuna dintre aceştia căzuse în greşeală, şi cam căzuseră că, de, la şcoala mahalalei, de unde veneau, nu-i învăţase nimeni frica de reguli.
Mulţi dintre ei credeau că astea, regulile adică, trebuie să fie ceva în legătură cu regulatul (da, chiar aşa credeau), aşa că îşi băgau repede şi bărbaţii şi femeile ceva în ele, chiar dacă operaţiunea ţinea, judecând logic, doar de putinţa anatomică a primilor.
Dar logica, fandosită cum o ştim cu toţii, a ocolit mereu cartierele Catanga, Broscărie şi Căruţaşi. Democraţia n-a făcut-o însă. Cinste ei!
Şi uite aşa a adunat Doru Magiunescu câteva tomberoane de voturi în plus, măturându-l cu ajutorul lor pe Ilie Plici din scaunul de primar.
Până la Prefectură nu era mult de mers. Doar un drum de trecut. Numai că nu putea să-l treacă singur