Nu îi poartă ranchiună lui Gardoş, ba chiar speră să-şi revină amândoi la forma fizică de anul trecut
Băcilă insistă ca subiectul "Steaua" să fie închis o dată pentru totdeauna
18 septembrie 2011. Se joacă Pandurii - Steaua. Minutul 87. E etapa a 7-a, iar scorul de pe tabela mică a stadionului din Ploieşti nu-i mulţumeşte defel pe jucătorii antrenaţi de Roni Levy. Vreme de câteva secunde, asistenţa încetează a mai respira. Ochii se fac mari, mâna se duce instinctiv în dreptul gurii. Strigătul de durere al lui Cosmin Băcilă face înconjurul stadionului. Lângă el, Gardoş îşi mută privirea de la piciorul său la cel al mijlocaşului gorjean. Primeşte cartonaşul roşu şi se îndreaptă cu ochii în lacrimi către vestiare. "Îmi pare nespus de rău pentru ce s-a întâmplat", urma să declare fundaşul Stelei, jenat de faultul făcut inutil.
Băcilă este transportat de urgenţă la spital, iar verdictul medicului cade precum un trăsnet: dublă fractură de tibie şi peroneu. Altfel spus, lui Gardoş poate să îi pară rău în continuare. Asta nu va schimba cu nimic situaţia mijlocaşului de 28 de ani, obligat să stea departe de terenul de joc pentru cel puţin o jumătate de an. Se vorbeşte despre transferul lui la Steaua, despre şansele mici de a reveni la forma fizică de dinaintea minutului fatidic, despre recuperarea greoaie în cazul unor astfel de fracturi. Se vorbeşte mult şi se fac puţine, ca de obicei. La plecarea de pe stadion, spectatorii încă se cutremură la amintirea momentului. "Să-i dea Dumnezeu putere să-şi revină", spun toţi la unison. Strigătul de durere al lui Băcilă se mută într-o ambulanţă. De acolo, la spital.
"În măsura în care o să pot, o să vă zic totul!"
23 august 2012. E etapa a 6-a. Pandurii şi Steaua se întâlnesc abia la sfârşitul toamnei. Pe teren, cel puţin. Surprinzător, în clasament se luptă pentru prim
