Nimeni nu stia ce invartea. Se spunea c-ar fi fost spion si chiar stab in nu stiu ce afacere cu armament.
Dar daca era intr-adevar agent ori numai un smecher, caruia ii placea s-o faca pe misteriosul, greu de zis. Unii garantau ca lucrase in laboratoarele unei fabrici de munitie. Si ca insusi acest fapt era de ajuns ca sa te indemne la prudenta. Ca toti grasii insa, era serviabil si nu parea sa-si dea seama de stinghereala celor pe care-i vizita.
"Spion ala cu burta - se mirau oamenii - spionii sunt altfel?!" Totusi, cat era el de obez, de bonom si de nesimtit, in 1990, cand a inceput haosul si cand din uzinele Armatei a inceput sa se fure fara pic de rusine, a fugit din tara cu toata documentatia unui obuz ravnit se pare de rusi, dar si de altii si s-a dus sa-l vanda in Franta sau in Anglia. Dar unde anume si ce era adevarat din povestile care-l urmareau peste tot, pe unde hoinarea si se ascundea, iarasi nu stia nimeni. Ulterior, s-a aflat ca asta chiar facea, contacta oficine guvernamentale, ca sa-si vanda obuzul ori poate si alte secrete militare si fiindca nu cunostea regulile jocului sau i se adresa cui nu trebuia, era haituit prin toata Europa.
In final, la mai putin de un an de cand hotarase sa-si schimbe viata si sa se imbogateasca, viata i s-a schimbat. A fost ridicat de pe strada de nu se stie cine si trimis intr-un lagar pentru esticii dubiosi, unde timp de trei ani a indurat o foame cumplita si a scris sute de memorii. La inceput, memorii mincinoase. Dar dupa ce s-a convins ca putea sa doarma linistit, pentru ca nu era nici un ucigas pe urmele lui, a devenit mai sincer. Pana si preotului de la o biserica romaneasca din New York i s-a marturisit ca-i spion, anexand la scrisoare si cateva hartii privitoare la obuzul furat din Romania. Coincidenta sau nu, exact la o zi dupa ce a primit confirmarea postala ca misiva sa ajunsese in America, a
