ÎNTRE FICŢIUNE ŞI ADVERTISING Tranzacţiile tranziţiei

Confraţii de la două cotidiene („România liberă" şi „Cotidianul") îşi exprimă, în ediţiile din zilele trecute indignarea faţă de prezenţa în prestigiosul magazin „TIME" a unor secţiuni publicitare în care România îşi prezintă situaţia şi condiţia actuală, politică si economică, cît mai atrăgătoare cu putinţă pentru eventualii investitori străini. Acelaşi lucru l-au făcut nu de mult, Bulgaria şi Polonia, şi nu reţin ca acest lucru să fi determinat reacţii de o violenţă asemănătoare la Sofia şi Varşovia. Ba, dacă nu mă înşel, principalele forme de mass-media de acolo au contribuit băneşte la achitarea unei facturi destul de piperate. Dacă-mi aduc bine aminte, în faza de pregătire a calupului publicitar, se vorbea despre vreun sfert de milion de dolari şi confraţii noştri s-ar putea întreba, în continuare, pe (mai) bună dreptate, dacă banii ăştia nu puteau fi folosiţi mai bine ajutîndu-i pe copiii străzii care se droghează cu aurolac, pe micuţii bolnavi de SIDA sau pe ţiganii care au emigrat în Europa negăsindu-şi acasă un loc şi disponibilitatea integrării sociale? Întîmplător sau nu, sînt exact parametrii în care lumea civilizată ia cunoştinţă despre România de vreo trei ani încoace, promovaţi cu insistenţă de presa şi televiziunea română şi preluaţi cu entuziasm de cea străină, aflată într-o explicabilă permanentă căutare de senzaţional. Supărarea confraţilor apare, însă, cu atît mai nefirească dincolo de considerentele de ordin... afectiv, ca să le spunem aşa - cu cît advertisingul are rolul lui clar. N-am văzut nici în „Cotidianul" şi nici (mai ales) în „România liberă", în paginile de publicitate, vreun articol în care promotorul să-şi... denigreze marfa, să spună că e proastă şi să se mire că e cineva în stare să o cumpere. Ne văităm de mama focului, că imaginea României în lume e proastă — şi sînt de ac