Intr-un bloc cu 8 etaje sunt cel putin 32 de garsoniere pe o scara si cel putin dublu numarul locatarilor. Prozatorul manipuleaza vreo 10-15 personaje (n-am avut perversiunea de-a le numara), le abandoneaza - spre disperarea cititorului - si le recupereaza, intru continua incantare a aceluiasi cititor. Nu stiu daca ati observat si dumneavoastra un fapt care pe mine ma contrariaza: prozatorii nostri ezita sau chiar evita sa localizeze actiunea unui roman intr-un oras cu numele lui real, nu unul fictiv. In literatura lumii, marile romane „se petrec" in mari orase sau invers: marile orase au marile lor romane, care le sporesc faima, le mitologizeaza, sporindu-le, deopotriva, puterea de seductie. Parisul, cat e el de Paris, n-ar fi nimic daca n-ar fi fost locul actiunii a zeci, daca nu sute de romane si povestiri.Tot asa Roma, Londra, Moscova, Sankt-Petersburg, Tokyo, Kyoto (Kyoto nu-i, cumva, anagrama lui Tokyo?), Venetia, Palermo - si mai adaugati si dumneavoastra. Chiar acum se afla in librarii un roman numit Amsterdam, asadar o „poveste", localizata in ceea ce mentalul european a numit „Venetia Nordului"... La noi, primul titlu care-mi vine-n minte este Sfarsit de veac in Bucuresti. Mai stie cineva cine-i este autorul? Ce prozator fantastic, in realismul lui, Ion Marin Sadoveanu! Poate doar ghinionul de-a purta acelasi nume si de-a fi contemporan cu monstrul sacru Mihail l-a frustrat de o glorie binemeritata. De altfel, „Ceahlaului prozei romanesti" i se datoreaza ducerea in derizoriu a oraselor si targurilor, ca locuri unde nu s-a intamplat nimic. In fapt, nu lui, ci criticilor si istoricilor literari, chiar cititorilor, care, de vreo suta de ani incoace, incearca a identifica acel loc si, nereusind, il situeaza pretutindeni si nicaieri. Ce simplu ar fi fost, pentru Sadoveanu, sa localizeze actiunea la Falticeni sau la Pascani, la Dorohoi sau la Roman... Ne-ar fi sc