Căsătorit cu o olandeză şi stabilit la Amsterdam, Nicu Covaci revine în ţară pentru o serie de concerte Phoenix după cutremurul din 4 martie.
Are loc un mare concert pe Câmpia Libertăţii de lângă Alba-Iulia, în sprijinul victimelor cutremurului, dar după două spectacole la Constanţa şi Tulcea, cu stadioane arhipline, formaţia avea să "dispară" în condiţii misterioase. S-a aflat apoi de la Europa Liberă că, exceptându-l pe Mircea Baniciu, ceilalţi sunt în... RFG. Experienţa lor a fost povestită de Nicu Covaci în cartea sa....
"Grănicerii, impersonali în uniformele lor verzi, dar conştienţi de superioritatea poziţiei lor, mă înconjurară cu felinitatea pisicii ce-i da pradei încă o şansă, doar, desigur, pentru a savura mai îndelung sinistrul joc ce nu putea avea decât un singur final. Pe faţa şefului vămii se putea citi hotărârea. Eram paralizat. În urechi îmi sunau ca un ecou cuvintele şefului de vamă: «Ei, Covaci, de data asta sunt obligat să-ţi fac un control la sânge. Scoate totul jos»(...) – «Chiar vreţi să controlaţi totul?» Disperarea începuse să se transforme în furie. (...) Furia îmi dădea parcă aripi şi orice urmă de timorare dispăruse. Eram într-un fel de transă. În sinea mea începuse să se contureze un plan, magnific, dramativ, dar ne-ar fi scăpat de torturi fizice şi psihice, de puşcărie, de dezonoare. Am devenit din nou activ.
– «Poftiţi, aveţi totul aici!» Am început să arunc de-a valma valize, genţi şi alte lucruri ce-mi veneau la îndemână direct pe asfaltul barajului. Până la apă era doar o lungime de camion. Înălţimea barajului ce constituia graniţa între România şi Iugoslavia era atât de ameţitoare, încât din adâncuri nu parvenea nici un zgomot. De importanţă internaţională, acest baraj peste Dunăre era şi singura cale de a trece cu vehicule din-
tr-o ţară în alta şi în consecinţă era şi cea mai bine păzită trecere