Americanul Arnold Berleant scrie, intr-un articol publicat in 2003, ca "experienta insasi nu este niciodata pura, ci conditionata istoric si cultural". Intentia articolului este sa demonstreze dimensiunea de inconstient cultural a oricarei experiente estetice si, in cele din urma, a multor alte experiente intime. Berleant este ceea ce s-ar numi un culturalist. Adica un intelectual care, in descendenta, pe de o parte a lui Nietzsche, pe de alta a etnologiei, antropologiei, care descind la randu-le din secolul al XVIII-lea, crede ca sistemul nostru de orientare in lume nu are aproape nimic innascut, ci construit. Viziunea culturalista este, recunosc, nu numai demistificatoare, ci demitifianta. Pentru un culturalist, memoria insasi e conditionata cultural; ea nu are un continut independent de relatiile individului, trup si suflet, cu lumea prezentului. Fac toata aceasta introducere pentru a incerca sa limitez pagubele unor discursuri autiste pe marginea ideologizarii unei parti - grup, gasca, nu stiu - a tinerilor intelectuali români. Lucrurile se cunosc. Unii, cu o memorie a comunismului determinata de experiente-limita, constata absurdul "revenirii stangii", in vreme ce ceilalti, absurzii, incearca o tactica de hartuire a primilor. Asta pentru ca, desigur, de partea unora este prestigiul consolidat in decenii, de partea celorlalti doar tineretea activista, dar inecata in babilonie mediatica. Or, cred ca aceasta asa-zisa ideologizare are cateva cauze culturale pe care, odata gasite, le vom putea vedea ca sursele unei evolutii firesti, iar pe cei care s-ar fi lasat prinsi in mrejele stangii ii vom putea vedea dincolo de culorile aprinse ale cate unui crez aberant. România vie este, din 1990, anticomunista. E drept, nu anticomunistii au facut jocurile politice, dar ei s-au auzit mereu, din Piata Universitatii, din studioul televiziunii in care Iliescu marturisea, fatal p