În vreme ce la Cannes marii actori ai lumii s-au adunat pentru cea de a 64-a ediţie a Festivalului de Film „Palme d’Or”, vizavi, pe insula St. Honorat, călugării cistercieni celebrau Festivalul Tăcerii.
Vizavi de Cannes, două insule – cunoscute sub numele de Lérins – îşi dispută celebritatea cu staţiunea de pe Coasta de Azur unde, an de an, toată floarea cinematografiei mondiale se adună pentru decernarea premiilor „Palme d’Or”.
Prima dintre insule, St. Margueritte, are într-un fel legătură cu lumea de celuloid. Legenda unui personaj care a fost cândva încarcerat în fortăreaţa de pe insulă – supranumit „Masca-de-Fier” – a fost de nenumărate ori ecranizată.
Călătorul care priveşte din portul Cannes spre Mediterana ghiceşte însă în spatele ei o altă insulă, ceva mai discretă, al cărei destin este legat, de 1.600 de ani, de monahism. Prima comunitate monastică a fost fondată în anul 400 d.Hr. de către St. Honorat (în vreme ce pe insula vecină avea să se retragă, în sihăstrie, sora lui mai mică, Margareta). Călugării au vieţuit aici până în 1791, când Napoleon Bonaparte a dispus închiderea mănăstirii şi a trecut insula în proprietatea statului. Timp de aproape şapte decenii – insula este răscumpărată de episcopul de Fréjus în 1859 –, St. Honorat a avut diverşi proprietari, între ei numărându-se şi... Blanche Sainval, mare actriţă a Comediei Franceze din veacul al XIX-lea, care transformă mănăstirea fortificată în salon de recepţii... Dintr-o dată, cele două lumi nu ne mai par intangibile!
Astăzi aici îşi au sălaş călugării cistercieni, păstoriţi de Dom Vladimir Gaudrat (al cărui naş de botez a fost nimeni altul decât monseniorul Vladimir Ghika – dar asta este altă poveste de spus), care a reuşit – chiar de două ori! – să aducă mănăstirea în atenţia celebrităţilor de la Cannes, anul acesta. O dată pentru că celebrul vin „de Lérins” a fost selecţ
