Cetatea medievală, aflată pe o stâncă neagră, îţi oferă, în zilele fără nori, o privelişte de neuitat asupra „oraşului poeţilor“, aşa cum a fost declarat Edinburgh de UNESCO. Un oraş făcut din mai multe oraşe. Edinburgh-ul la pas îţi împlineşte, ba chiar depăşeşte, toate aşteptările, fie că ai buzunarul plin, fie că nu.
Depinde ce fel de turist eşti. De obicei, eu nu sunt un turist à la carte. N-am fost niciodată în străinătate în excursii sau pachete de vacanţă comandate prin agenţii. De fapt, n-am fost niciodată în vacanţă „afară"... Am călătorit numai cu treabă, cu toate că îmi place enorm să călătoresc şi, mai ales, să mă plimb pe jos, ore în şir, în locuri necunoscute. Ca să pot face asta m-am învăţat să „fur" sau să „plătesc" timp doar pentru mine. Ajung totdeauna măcar cu o zi mai devreme faţă de începutul treburilor şi plec măcar cu o zi mai târziu.
Ideal e să intri în aventura cu avionul şi, cu puţin noroc, să prinzi o zi senină. Curenţii de aer sunt astfel repartizaţi încât, venind dinspre Londra, pilotul trebuie să parcurgă peste golf şi estuar un amplu arc de cerc, de aproape 230 de grade. Pilotul, băiat simţit şi bun cunoscător al afacerii cu turişti, parcurge acest larg ocol la câteva sute de metri de pământ şi mare, aşa că toţi călătorii care au avut inspiraţia să-şi ia bilete lângă hublou au parte de o panoramă senzaţională. E, cred, prima ofertă care te îndrăgosteşte definitiv de loc, şi e... gratis.
Cetatea dintre ape
Edinburgh e un oraş făcut din mai multe oraşe. Cum vii dinspre aeroport spre centru, treci mai întâi prin suburbiile - mai degrabă cochete, ca-n Ţările de jos, decât înghesuit dickensiene, ca-n Anglia. Vei lăsa pe partea dreaptă uriaşa Grădină Botanică Regală. Te sfătuiesc să te întorci la ea, dacă stai mai mult de-o zi, două. Are în mijloc un splendid castel pe care nu-l vezi de pe drum, cu o mulţime de expoziţi