Proiectul Roşia Montană a aprins spiritele şi divizat România ultimelor săptămâni. O parte din oameni au demonstrat împotriva proiectului ieşind în stradă. Minerii au demonstrat în favoarea proiectului cum ştiu ei mai bine: blocatul în subteran. Dacă proiectul nu se va realiza, vor muri aceşti mineri şi familiile lor de foame?
Acum câteva zile un miner de la Roşia Montană (mina Cătălina-Monulesti) pe nume Călin David, care este unul din cei 33 de protestatari care au stat blocat voit în adâncuri timp de 5 zile şi 4 nopţi, a trimis un mesaj jurnalistului Moise Guran, jurnalist care a făcut valuri în presă şi în online cu prilejul interviului-dezbatere luat premierului Ponta la televiziunea publică pe 16 Septembrie.
Mesajul este destul de articulat, punctând de ce proiectul Roşia Montană ar trebui susţinut şi pus în practică de către guvern. Articulare puţin aşteptată din partea unui miner, prin prisma imaginii prin care sunt văzuţi ei, în general, în ţara (după cum constată şi Vlad Epurescu în al sau articol).
O frază, din încheierea scrisorii, mi-a atras atenţia însă în mod special:
Va aşteptăm să veniţi la Roşia Montană să veniţi cu noi în galeria Cătălina Monulesti, să înţelegeţi cum muncim şi trăim, să înţelegeţi de ce nu putem trăi fără un loc de muncă în minerit!
Acea frază m-a făcut să fiarbă oarecum sângele în mine, şi am să vă explic de ce.
Vedeţi, eu înainte de a lucra în domeniul tehnologiei, web developmentului şi Internetul am lucrat în mina de cărbune ca electrician. Zi de zi coboram la 300 metri adâncime (pe verticală) într-una din minele de cărbuni din Valea Jiului. Nu era o viaţă uşoară, pericolul pândind la orice pas...de la intrarea în mina cu colivia pe verticală (câteodată au avut accidente şi au murit oameni folosind mijlocul acesta de transport), mergând către loc
