Cu toţii credem că luăm singuri decizii şi avem control asupra acţiunilor noastre. Dar dacă o tumoare sau o rană pe creier ne schimbă complet personalitatea? Oare, în acest caz, mai există liber arbitru?

Mereu avem de ales? Un film la televizor şi o pungă de popcorn sau o oră la sala de gimnastică? Merg pe jos până la serviciu sau mă urc în maşină că plouă? O iau pe drumul din stânga sau pe cel din dreapta? Oamenii de ştiinţă, psihologii şi neurologii se chinuiesc de multă vreme să-şi dea seama ce ne motivează, să afle ce este „liberul arbitru“. Slăbiciunile reprezintă un fenomen intrigant. Un altul îl reprezintă dependenţele, fie că e vorba de sex, de jocuri de noroc, de alcool sau de ţigări, notează BBC.

Subconştientul nostru are o mare importanţă în procesul luării deciziilor. Poate că nici nu suntem conştienţi de influenţa pe care o poate avea un miros sau un zgomot în alegerile noastre. Unii oameni de ştiinţă susţin chiar că pot prezice ce decizie vom lua prin examinarea tiparelor din creier cu doar şase sau şapte secunde înainte să hotărâm, în mod conştient, ce vom face.

Toate acestea ridică probleme mari şi filosofilor. Care sunt implicaţiile avansului tehnologic în decizii? Oare progresul va submina ideea de „liber arbitru“? Oare vom ajunge la concluzia că liberul arbitru este doar o iluzie?

Povestea lui Stan Păţitu'

Istorisirea următoare ne va pune la îndoială existenţa acestui liber arbitru. Un bărbat de vârstă mijlocie, aflat într-o căsnicie fericită, a început să dezvolte o fascinaţie bolnavă pentru pornografia infantilă şi prostituţie. Până în acel moment al vieţii lui, era considerat un om normal din punct de vedere sexual.

Problema lui devine din ce în ce mai gravă, soţia începe să se alarmeze, mai ales când bărbatul începe să facă avansuri fiicei sale vitrege. Soţia anunţă poliţia