Consecinta a unui regres financiar constant in ultimele sezoane, echipa ieseana de baschet masculin a devenit victima anului in sportul local Pe linga multe alte discipline, goana dupa bani a devenit sport olimpic la Iasi, acolo unde activitate care aduce cel mai mare capital de imagine aproape ca se sufoca. Este adevarat ca cine ar trebui sa aplece urechea o face insa nu cit ar putea, cit ar trebui sau cit o fac altii prin alte parti. Aproape ca nu exista echipa sau sectie sportiva in Iasi care sa-si desfasoare activitatea fara dureri de cap si de aceea nenumarate sint vocile care reclama lipsa fondurilor. Unii o fac sforaitor, imperativ, la orice pas iar altii mai moderat, cu bun simt. Si suferinta este a ultimilor. Calul de bataie al anului a fost baschetul masculin, un sport care facea sali pline in urma cu citiva ani si care a adus o medalie de bronz, adica o performanta din ce in ce mai rara in sportul de echipa iesean. De atunci au trecut insa cinci ani si "fenomenul" cu mingea la cos a luat-o constant la vale, fiecare sezon insemnind cite o cadere vertiginoasa de locuri in clasamentul primului esalon. Au fost doi ani cu play-off prins la potou, apoi unul in zona neutra si, in fine, un ultim pas spre haul Diviziei B. Cauzele acestui regres sint multiple dar au un numitor comun: insuficienta sustinere financiara. Cu cheltuieli care n-au insumat in tot sezonul un miliard de lei, iesenii n-au putut depasi bariera care-i plasa in coada unui clasament financiar ad-hoc al Diviziei A si care a reusit sa reflecte fidel ierarhia valorica. Dezastrul infaptuit de curind a avut si un punct de plecare dupa ce iesenii au avut o vara trecuta seaca in care goana dupa surse de finantare a avut roade mult prea tirzii, cind deja valorile-si luasera zborul. Asa ca startul campionatului a gasit o echipa cu medie valorica scazuta, inchegata cu citeva zile inainte, astfel ca de omog