Principalul element al strategiei lui Traian Basescu in noua sa campanie electorala este spargerea normalitatii. De aici porneste fiecare pas pe care Traian Basescu il face.
Ce aveam inainte de plecarea lui Theodor Stolojan? Un PSD+PUR semnificativ mai dinamic si mai bine reprezentat teritorial decat PNL-PD si un candidat la presedintie liberal care semana cu Adrian Nastase, dar era ceva mai slab decat acesta si din punctul de vedere al imaginii si din punctul de vedere al comunicarii.
Ca profil public insa existau asemanari semnificative intre cei doi: oameni educati, cu experienta profesionala, reprezentativi, retinuti in privinta manifestarilor publice. Concluzia celor doua curse era oarecum cunoscuta. PSD+PUR scapase din groapa de dupa locale si era din nou in frunte, iar mesajul lui Stolojan nu reusea sa depaseasca perimetrul votantilor partidului.
Mai mult, drumurile lui in tara erau presarate de rateuri comunicationale. A intervenit solutia cu boala si Stolojan a fost inlaturat. Primul lucru pe care a trebuit sa-l rezolve Basescu a fost delimitarea teritoriului comunicational. Acolo unde pe vremea lui Stolojan era liniste, acum e zgomot. Unde se duce, Basescu face galagie si lumea il vede.
Al doilea lucru este motivarea sustinatorilor: pe diverse posturi de radio, televiziune si in presa au aparut, vizibili, cei ce vorbesc pentru Basescu si la fel cu Basescu, incercand prin aceasta sa legitimeze un tip de atitudine si un model comportamental.
Fiindca, in continuare, marea dilema in cazul primarului capitalei nu este ilegitimitatea candidaturii, ci nepotrivirea sa (cel putin teoretica) la functia pentru care candideaza. Altfel spus, Basescu nu are nimic in comun cu fotoliul de la Cotroceni.
Nevoia de a masca aceasta neconcordanta identificata de toate sondajele de opinie genereaza marele sca
