Margaret Thacher poseda ceea ce nici un alt prim- ministru  britanic nu mai avusese, de la Winston Churchill încoace: curajul  de a afirma vocaţia libertăţii, chiar şi atunci când totul în jur părea să descurajeze această  reafirmare a  dreptului omului de a-şi făuri destinul, dincolo de protecţia unui stat hipetrofiat şi dincolo de tentaţia tiraniei.

De aici,  unicitatea timbrului şi acţiunii ei politice,  pe fundalul Occidentului ce–şi înfrunta ezitările, ca şi ameninţarea sovietică.  Conservatoare, Margaret Thatcher este, alături de Ronald Reagan, cea care a redat libertăţii poziţia de  reper  în  jurul căruia se organizează cetatea. Apărarea libertăţii, prin tenacitatea cu care s-a opus dominaţiei Statului, apărarea libertăţii   prin încăpăţânarea cu care  a refuzat  acomodarea mediocră şi laşă cu comunismul,  apărarea libertăţii prin angajarea vizionară în efortul de a elibera  individul de sub  dominaţia planificării  şi a colectivismului.

În istoria secolului XX, Margaret Thatcher  înseamnă alianţa, formidabilă şi  exemplară, dintre încrederea în autonomia  personală şi credinţa în utilitatea matricei comunitare care să îi reunească pe membrii  societăţii.   Liberalismul conservator  al lui Margaret Thatcher recuperează  o linie intelectuală care urcă până  la Edmund Burke. Decenţa, guvernarea moderată şi limitarea statului sunt temele  fără de care energia  lui Margaret Thatcher ar fi fost de negândit.

Margaret Thatcher lasă ca moştenire, celor de azi şi celor de mâine, acest ataşament nobil şi temerar  faţă de crezul libertăţii.  În clipele în care suntem încercaţi de îndoială, în clipe în care suntem  copleşiţi de conjuraţia radicalismelor şi a tiraniei, evocarea  amintirii şi a faptelor sale poate servi ca un antidot şi ca o cale de ieşire din labirint, către lumină.   Căci nimic nu este mai preţios  decât libertatea-  cariera lui Marga