Este o situaţie frustrantă, uneori dramatică să te simţi prizonierul propriului corp, care nu-ţi mai ascultă comenzile şi te condamnă la o viaţă de dependenţă şi renunţări.
Este o situaţie frustrantă, uneori dramatică să te simţi prizonierul propriului corp, care nu-ţi mai ascultă comenzile şi te condamnă la o viaţă de dependenţă şi renunţări. Boala Parkinson este o afecţiune degenerativă a sistemului nervos central, provocată de distrugerea celulelor din creier care produc dopamină. Aceasta este un mediator chimic al neuronilor care controlează mişcările corpului. Lipsa dopaminei induce tremor, rigiditate musculară şi încetinirea mişcărilor voluntare.
Din păcate, în ciuda activităţii ştiinţifice susţinute, nu a putut fi depistată cauza acestei maladii, fiind implicaţi factori genetici şi toxici. Frecvenţa bolii este de două cazuri la 1.000 de oameni, fiind afectate cu predilecţie persoane de peste 50-60 de ani, în special bărbaţi. După această vîrstă, prevalenţa bolii urcă dramatic, ceea ce în condiţiile creşterii speranţei de viaţă o transformă într-o condiţie patologică terifiantă a decadelor viitoare.
Simptome Afecţiunea debutează insidios, cu apariţia unui tremor la nivelul mîinii şi degetelor, cu o mişcare specifică de frecare a degetului mare şi arătător (gest asemănător cu număratul banilor). Tremorul este mai vizibil în repaus, se agravează în situaţii emoţionale, scade în timpul activităţii fizice şi dispare în somn. El cuprinde membrele de aceeaşi parte, apoi şi de partea opusă, întinzîndu-se şi la falcă, limbă, pleoape. Rigiditatea musculară e un alt semn important. Ea se întinde la musculatura membrelor şi gîtului, producînd scăderea mobilităţii şi durere. Faţa devine inexpresivă, ternă, cu ochii ficşi, ce clipesc rar, şi gura deschisă. Un alt semn esenţial îl reprezintă încetinirea şi reducerea mişcărilor vol