”Tricolorul” mai are 6 luni din contractul cu Schalke, dar nici o perspectivă. Exact ca în urmă cu doi ani la Stuttgart.

L-am urmărit pe Ciprian Marica acordînd interviuri jurnaliştilor germani. Dezinvolt, fluent în vorbire, exact aşa cum te-ai aştepta de la unul care trăieşte în ţara lor de 5 ani şi jumătate. Dacă şi cariera lui în Bundesliga ar fi curs la fel cum stăpîneşte limba am fi creionat astăzi portretul unui jucător de succes. Dar tocmai unde era mai important să puncteze, pe teren, Ciprian a dat greş.

Prea rar şi-a demonstrat adevăratul potenţial. Prea meteorice au fost ieşirile lui la rampă şi la Stuttgart, şi acum, la Schalke, pentru a-i convinge pe antrenori că banca de rezerve nu-i de el.

Prea devreme

Explicaţia acestui eşec, de pe urma căruia suferă şi "naţionala", se regăseşte însă şi în alegerile făcute de Marica. În 2007, la numai 21 de ani, a părăsit Şahtiorul unde Mircea Lucescu îi era ca un tată pentru campioana de atunci a Germaniei, VfB Stuttgart.

Pasul, la urma urmei firesc, spre o nouă dimensiune l-a făcut însă prea devreme. Într-un moment în care nu era un atacant suficient de copt pentru un duel pe viaţă şi pe moarte cu deja consacratul Mario Gomez. Şi a pierdut fără drept de apel.

Un neadaptat

Gomez a plecat în vara lui 2009 la Bayern. Dar Marica, "vîrful" cumpărat de şvabi cu 8 milioane de euro ca să-l înlocuiască, era încă un neadaptat. Fără meciuri în picioare şi cu moralul la pămînt, tot mai apăsat de povara de a fi "cel mai scump transfer din istoria alb-roşiilor", "tricolorul" n-a reuşit decît rareori să satisfacă aşteptările clubului şi ale suporterilor. Iar în februarie 2011, în urma conflictului cu antrenorul Labbadia, plecat de la un interviu acordat Gazetei, VfB s-a grăbit să-i arate uşa. Scăpa astfel şi de unul dintre cele mai mari salarii, cotat la 2,5 milioane de euro.

Schalke,