Starea de criza a societatii romanesti se poate diagnostica cel mai bine prin dialogul fara fond la care apeleaza cei mai multi dintre noi, in spatele caruia se ascund interesele cele mai obscure ale fiecarui individ intrat in jocul si mirajul social. Lipsa acuta de referenti valorici, la toate nivelurile, ofera o nesecata sursa de dreptate pentru fiecare dintre noi. Toata lumea alearga dupa dreptate, fiecare vrea sa i se dea dreptate. Din acest motiv, cu multa usurinta, romanul se repede la celalalt, il sapa, il haituieste, ii da la cap si-i ia locul. Exista, din acest punct de vedere, o predestinare romaneasca de a face in acest fel. Chestiunea cu paiul si birna.
Am remarcat, de la o vreme, o puternica lupta intre grupurile sociale, mai ales la virf, acolo unde se crede ca se afla intelighentia autohtona. Daca joaca politicienilor cu argumentele si cuvintele pare oarecum justificata, existenta aceluiasi model si in rindul intelectualilor devine o chestiune periculoasa. Toti blameaza pe toti, sau, cum spunea Nichita Stanescu, "neincetat, toti se maninca pe toti". Tineretul vrea puterea, vrea decizia, si are dreptate, insa, inclusiv tinerii vor puterea cu orice pret, indiferent daca sint sau nu pregatiti. In cultura, polemicile se tin lant, devin calomnioase, la un moment dat, desi nu despre cultura se vorbeste, ci despre persoane. Nici unul nu e bun, acolo unde se afla. Oricine e in stare sa demonstreze acest lucru. Dar foarte rar am vazut pe cineva care, voind sa schimbe ordinea lucrurilor, este in stare sa aduca ceva in loc. Nu se urmareste decit simplul transfer al puterii si deciziei, doar pentru ca e mai bine sa ai tu puterea si nu celalat. In mod practic, insa, nu se petrece nimic. Nimic nu se naste din aceste tensiuni, desi teoreticienii spun ca tensiunea inseamna schimbarea calitatii. Satul de saracie, romanul vrea si el macar o data sa-i fie bi