O firmă din Istanbul (Turcia) a sosit în ianuarie 2006 la Bucureşti şi a anunţat că doreşte angajaţi pentru Irak: "Estem bine plătiţi, voi nu nimic de făcut, voi români mergeţi cu O firmă din Istanbul (Turcia) a sosit în ianuarie 2006 la Bucureşti şi a anunţat că doreşte angajaţi pentru Irak: "Estem bine plătiţi, voi nu nimic de făcut, voi români mergeţi cu muncitori turci şi conduceţi la ei prin baza american military, Romania este in Coaliţia. Dacă soldat american opreşte la muncitor turc, angajat român explică cu engleza lui ce teabă are muncitor turc acolo", a fost prima prezentare de job a turcului, la o măsuţă scundă a hotelului Diplomat. Se oferea, adică, o slujbă la care ar visa orice român ce se respectă: una unde nu se munceşte mai nimic. Pe de altă parte, o altă tentaţie devenea inevitabilă: să vezi Irakul, să păşeşti pe sub elicoptere Cobra, printre mine magnetice şi blindate, să vezi unul dintre leagănele civilizaţiei umane, să fii asaltat de riscuri, de emoţii, de dorul de casă, de nevoia raţiei zilnice de bere şi de ţânţarii irakieni, iată o provocare specială pentru un fost absolvent de inginerie mecanică şi muncitor în presă din anul 1999. Se întâmplă, într-adevăr, deseori, să dai cu pixul mai tare decât cu lopata şi atunci, a pleca muncitor în Irak fără statutul de jurnalist sugerează o uriaşă retrogradare. Aceasta în pofida faptului că, doar ca muncitor într-o zonă de conflict, vei descoperi valoarea proverbului: "Munca l-a făcut pe om". Jurnalistul ziarului Adevărul nu a mai ratat următoarea ocazie, a semnat un contract cu o firmă de intermediere care acţiona la… Vaslui şi a plecat către Irak: primul popas l-a făcut în Kuweit City, al doilea la Bagdad, al treilea în baza militară de la Al Taqqadam, iar ultimul, desigur, la Bucureşti. >