Numărul de clădiri care se prăbuşesc la seism depinde de codul onoarei.
Oidee trăsnită începe să circule în România după seismul devastator din Japonia: cică am avea ce învăţa de la niponi în materie de pregătire în vederea marilor cutremure. Să ne luăm gândul! O mie de morţi şi dispăruţi, în Japonia, reprezintă, într-adevăr, o cifră infimă, dacă e să o comparăm cu numărul victimelor unui alt tsunami, cel din Indonezia, de la Crăciunul anului 2004 - de cel puţin o sută de ori mai mulţi!
Pur şi simplu nu avem termeni de comparaţie cu Japonia. Măcar dintr-un simplu motiv: în Japonia, un ministru şi-a dat demisia din cauza unei donaţii dubioase, de 450 (patru sute cincizeci) de euro. Diferenţa dintre numărul de clădiri care se prăbuşesc într-o ţară sau în alta la un seism de intensitate serioasă depinde direct de raportarea societăţilor respective la codul onoarei. Nu credeţi? Aşteptaţi viitorul mare cutremur din România şi o să vă convingeţi. Sau, până atunci, priviţi la efectele seismului din 1999 de pe coasta occidentală a Turciei. Blocuri noi s-au făcut praf, îngropând sub dărâmături mii de oameni, în timp ce moschei seculare au rămas în picioare, semeţe ca întotdeauna. Uneori, nu ştii ce e mai distructiv, cutremurele sau lăcomia oamenilor.
Dacă vrem să luăm într-adevăr lecţii folositoare în materie de pregătire antiseismică, ar trebui să privim în cu totul altă parte a lumii. În Chile, spre exemplu. Chile este o ţară cu care, economic şi cultural, ne putem compara. În februarie 2010, în Chile a avut loc un seism de 8,8 grade. Enorm! Circa cinci sute de victime şi nicio clădire majoră prăbuşită. Chile? Da, Chile, nu Japonia!
În 1960, ţara latino-americană a fost devastată de cel mai mare cutremur înregistrat vreodată în lume, de 9 grade. După această experienţă, statul chilian a pus la punct un program strict de pregătire în vederea viit
