Impresii după Dinamo-U Cluj. Mulţescu răsufla uşurat. Îl mai strângea doar nodul de la cravată. Nodul din gât dispăruse. Antrenorul dinamovist recunoştea că tocmai trecuse printr-o săptămână tensionată şi complicată. Puneţi-vă în locul lui Mulţescu. Atunci când în primele 20 de minute ale meciului adversarul scapă pe culoarul Luchin – Grigore de trei ori singur-singurel cu portarul îţi trec prin cap toate gândurile negre. Şi îmbufnarea propriului vestiar, şi păţania lui Rednic de la Vaslui – unde nici n-a clipit şi a şi încasat trei goluri -, dar mai ales vorbele Puriului de după victoria de adio. "Nu ştiu dacă echipa a jucat azi pentru puncte sau pentru Cadu".

Acest 6-0 picat din senin, neanunţat de absolut nimic e o victorie căreia i-a crescut nasul. Ascunde vremelnic sub preş praful stârnit de "săptămâna tensionată şi complicată". Într-o conferinţă de presă pe nepusă masă, de la mijlocul săptămânii, Mulţescu a şi explicat de unde vine tensiunea vestiarului. Am auzit şi am trăit multe în viaţa de cronicar de fotbal. Dar niciodată aşa ceva. Anume revolta unui vestiar care ar prefera un antrenament în arşiţa zilei de Cuptor, când sfârâie oul pe asfalt, îl locul celui propus de stafful tehnic pe răcoare, când mai poţi să legi două sprinturi. Şi toată răţoiala asta pentru ce? Ca să aibă şi băieţii serile libere. Nu-i vorbă că de când a început campionatul şi-au cam luat libere chiar şi unele seri de meci.

"Sunt şi ei tineri, vor să iasă seara cu prietenele, cu nevestele", era înţelegător Mulţescu. Cu alte cuvinte, seri libere de poştaş care împarte plicurile până la ora 10, dar nu cu leafa acestuia de opt milioane de lei, ci cu cea de fotbalist la club cu ştaif. Care fotbalist se ascunde întotdeauna după răspunsul-clişeu "am ieşit şi eu să mănânc ceva" atunci când e zărit la miezul nopţii prin oraş. E mult mai grav decât dacă şi-a