Să începem cu o veste bună. Guvernul a votat semnarea unui memorandum cu Kazahstan pentru răscumpărarea unui pachet de 26,69% din acţiunile Rompetrol Rafinare de la KazMunaiGaz şi realizarea un fond de investiţii în energie, din care statul român va deţine 20%. Crearea unui fond care, cu leverage, poate atinge 1 miliard de dolari este un excelent început. Sunt convins că şi Parlamentul României va da un vot favorabil acestei propuneri.
Problema finanţării economiei rămâne însă la fel de problematică. Băncile din România au în continuare dificultăţi de a finanţa, la dobânzi rezonabile. Zilele trecute, guvernatorul BNR Mugur Isărescu făcea un apel către reprezentanţii sistemului bancar de a reporni creditarea pe un alt mecanism de business care să asigure o dezvoltare pe termen lung. Rata mare a dobânzii la împrumuturi, peste 10% la creditele în lei şi aproximativ 11,4% la împrumuturile în sold, împiedică firmele mici şi mijlocii să acceseze credite pentru dezvoltare. Faptul că dl Isărescu a ieşit public cu o astfel de declaraţie arată clar faptul că România astăzi are nevoie de a găsi şi alte surse de finanţare, dincolo de cele clasice.
Mai mult, bursa de la Bucureşti rămâne la fel de puţin dezvoltată. Listarea Fondului Proprietatea la Varşovia şi anunţata fuziune a burselor de la Varşovia şi Viena vor face ca piaţa noastră de capital să aibă probleme structurale de creştere.
Fondurile europene, la rândul lor, au o inerţie considerabilă. Eforturile serioase ale actualului guvern de a debloca programele operaţionale nu pot recupera în câteva luni anii irosiţi în pregătirea absorbţiei, fie prin nepricepere, fie prin incoerenţă sau corupţie.
Ce rămâne la îndemâna guvernului şi unde fondul comun cu Kazahstan este o invitaţie la diversificare? Crearea unui fond suveran pe două axe strategice:
1.Un fond suveran românesc de solidaritate in