Bânffy Mklos s-a născut la Cluj, în 1873. Descendent al uneia dintre cele mai importante familii ale aristocraţiei transilvane, are - încă de foarte tînăr - o strălucită carieră diplomatică şi politică (e, printre altele, ministru de Externe al Ungariei), căreia însă îi preferă slujirea în regatul artelor. în calitate de intendent al Operei din Budapesta, îşi fructifică talentul de scenograf, arhitect, pictor şi e promotorul entuziast al - pe atunci puţin cunoscutului - Bâla Bartok.
Mare parte din însemnata sa operă literară apare sub pseudonimul Kisban Mikl6s, „Castelanul de la Bonţida" retrăgîndu-se cu modestie în spatele acestui anonimat care va fi totuşi deconspirat odată cu tot mai impresionanta amploare a creaţiei sale literare, girată de asidua apreciere a marilor contemporani, ca Endre Ady sau Kuncz Aladâr.
Contele se stinge din viaţă la Budapesta, în anul 1950.
Opera sa, marcată de un umanism profund, consecventa sieşi, prin nobleţe şi luciditate, cuprinde mai multe genuri, de la magistrala trilogie transilvană, „Mane, Tekel, Phares," la dramaturgie, memorialistică, cîteva microromane şi nuvele. Dintre acestea din urmă vă propunem o mostră. „Lupi" dă titlul volumului de nuvele apărut în 1942.
Era iarnă. Un strat gros de zăpadă acoperea munţii şi văile Ardealului. Omătul aşezase o căciulă zdravănă peste colibele în formă de ciupercă ale valahilor - ciupercile negre deveniseră ciuperci albe -, a aşternut un cojoc pufos de-a lungul crestelor, a pudrat pădurea cu sclipiri, a acoperit -ascunzându-l - noroiul, brazdele încremenite şi, acolo jos, a transformat câmpia din valea Mureşului într-o albă mare orbitoare.
Tot, totul era de un alb curat, de nedescris.
Doar în ţinutul unguresc, până jos la Mureş, albul nesfârşit se întrerupea din loc în loc. În aproape toate satele se iţeau di