Inundatiile produse in Bucuresti au readus in actualitate o problema veche de peste 100 de ani: canalizarea Capitalei. In conditiile in care Bucurestiul de acum are peste 2 milioane de locuitori, fata de cei 420.544 existenti in 1918. TARA CANALELOR PREA INGUSTE Inundatiile produse in Bucuresti au readus in actualitate o problema veche de peste 100 de ani: canalizarea Capitalei. In conditiile in care Bucurestiul de acum are peste 2 milioane de locuitori, fata de cei 420.544 existenti in 1918.
Trasi de maneca de cetateni, dar si de presa, edilii se dezvinovatesc cu aceleasi cuvinte: "Sistemul de canalizare este vechi si nu face fata apelor pluviale".
PROBLEME VECHI. Primele mari canale colectoare de scurgere se vor construi intre anii 1831-1859. Desi initial se preconizase construirea a cinci canale, se vor realiza doar doua: unul de piatra, sub caldaramul podului Targului de Afara - terminat pe deplin in 1875 - si altul sub ulita Nemteasca (Smardan). Din aceeasi perioada trebuie mentionat marele sant de scurgere realizat in timpul domniei lui Alexandru Ghica din capul Podului Mogosoaiei prin strazile Buzesti si Berzei in Dambovita. Si atunci, canalizarea era o problema deficitara, care trebuia rezolvata. In 1864 incepe sa fie construit un nou sistem de canale colectoare, ovoidale, de caramida, pe Strada Frantuzeasca (azi Maior Octavian Nita) si pe Podul Mogosoaiei pana la capul podului. (Azi Piata Victoriei).
FONDURI. Si pe vremuri, ca si acum, edilii se plangeau de lipsa banilor necesari modernizarii Capitalei, insa nu s-au dat batuti. Administratia de atunci a gasit totusi o solutie. Taxa asupra articolelor supuse la accize a fost una dintre principalele mijloace de procurare a banilor necesari transformarilor edilitar-urbanistice. La un moment dat, marfurile supuse taxei accizelor au inclus, pe langa articolele de lux, aproape toate produse
