Istoria radioterapiei începe în secolul 19, odată cu descoperirea razelor X de fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen (în 1895). La foarte scurt timp după aceea, descoperirea şi-a găsit aplicabilitatea – întâi diagnostică, apoi şi terapeutică – şi în medicină, deşi încă nu erau foarte bine cunoscute caracteristicile acestui tip de radiaţie. Un tablou a ceea ce înseamnă radioterapia şi unde s-a ajuns în acest domeniu ne descrie, pe baza unei experienţe vaste, prof. dr. Ion-Christian Chiricuţă, managerul medical al unei clinici private din Bucureşti. Fiul profesorului Ion Chiricuţă (1918–1988), al cărui nume îl poartă Institutul Oncologic din Cluj-Napoca, Ion-Christian Chiricuţă şi-a desăvârşit educaţia profesională, vreme de zece ani, alături de doi maeştri ai radioterapiei, profesorii Werner Bohndorf şi Eckart Richter, la Universitatea din Würzburg. – Printre succesele de început ale aplicării razelor X, cel puţin la nivel informaţional, unul aparţine şi doctorului Georges Chicotot, la Paris. Ce ne puteţi spune despre naşterea radioterapiei? Când a ajuns metoda aceasta în România? – În 1908, medicul francez amintit a aplicat primul tratament cu raze X, cu un dispozitiv extrem de primitiv, dar cu o mare acurateţe în ceea ce priveşte locul unde trebuia să se iradieze şi durata iradierii. Prea multe amănunte despre tehnica şi procedura sa nu avem însă. După aceea, au fost şi alţii, care iradiau cancere de sân exulcerate, rezultatele lor însă rămânând mai mult anecdotice. În ţara noastră, primul aparat de raze X – care reuşea să facă o radiografie – a fost adus în 1896. Nu trecuseră, aşadar, nici şase luni de la descrierea razelor X, că regele Carol I a şi adus în România un aparat dedicat acestui scop. Prima radiografie făcută cu el a fost a mâinii reginei Elisabeta a României. A ieşit o radiografie de o calitate extraordinară, prin care regina a vrut să