Despre o telenovela politica reluata la intervale regulate. Exista cateva asemanari semnificative intre PDL si PNTCD. Ambele partide au ajuns la putere inconjurate de un important entuziasm popular. Atat taranistii (parte a CDR), cat si democratii (parte a Aliantei DA, si pedelistii de mai tarziu) au fost considerati altceva decat pesedistii. Cei "buni". Coruptia, hotia, clientelismul, nepotismul, abuzurile, aroganta, falimentul, criptocomunismul etc., care insotisera guvernarile PSD, ar fi trebuit, daca nu sa dispara, macar sa se reduca pana la niste proportii rezonabile, "europene". Dar, ca si PNTCD, PDL a dezamagit alegatorii mai mult decat PSD. Totusi, intr-o prima faza a guvernarii, pedelistii s-au bucurat - la fel ca taranistii - de o sustinere electorala majora. Era un suport necesar si suficient pentru a trece la masuri structurale, radicale, innoitoare. Dar nu s-a intamplat asta. Atat PNTCD, cat si PDL si-au consumat energia in conflicte politice; interne, in primul caz, externe, in cel de-al doilea. Nu-i mai putin adevarat ca atunci cand mai lasau scandalurile deoparte, cele doua partide produceau si cate o lege utila, o idee isteata ori un proiect de impact. Prea putin insa pentru atat de multe asteptari. Desi nici taranistii si nici pedelistii nu au furat tot atat de mult ca pesedistii, guvernarea lor a fost perceputa - pe buna dreptate - ca dezastruoasa. Ei trebuiau sa fie "altceva" decat PSD. Si nu au fost. Aveau exact aceleasi pacate. Si se revendicau de la acelasi "establishment". Recenta condamnare a lui Ioan Avram Muresan da seama de calitatea mizerabila a multora dintre membrii de vaza ai PNTCD. Despre matrapazlacurile ministrului Agriculturii se barfea inca de atunci. "Electricianul' numit in fruntea Agriculturii parea cel mai nepotrivit om pentru a conduce spre belsug un domeniu atat de bolnav. Astazi, privind retrospectiv, nu poti sa nu remarci