Când fiul președintelui unei țări extrem de sărace începe să-și cumpere vile și mașini sportive pe un salariu lunar oficial de 7,000$, Charmian Gooch sugerează că probabil are de-a face cu corupția. Într-o dicuție acerbă și iluminatoare (folosind câteva exemple specifice), aceasta ne arată în detaliu cum persoanele care investighează corupția globală iau urma banilor, care îi duce la personaje surprinzător de familiare.
Corupția are loc undeva pe acolo, e practicată de niște despoți lacomi și de către indivizi puși pe rele în țări despre care noi, personal, s-ar putea să știm foarte puține și față de care nu simțim nicio legătură, deci nu suntem afectați de ceea ce s-ar putea întâmpla acolo. Dar oare se întâmplă doar acolo?
Așadar, realitatea e că motorul corupției funcționează dincolo de granițele țărilor ca Guinea Ecuatorială, Nigeria sau Turkmenistan. Motorul este menținut de către sistemul nostru bancar internațional, de către problema societăților fictive anonime, și de către discreția pe care am permis-o marilor companii de petrol, gaze și minerit, și, mai ales, de către incapacitatea politicienilor noștri de a-și susține vorbele prin fapte, de a face ceva semnificativ și fundamental pentru a lupta împotriva aceastei situații.
Să vorbim în primul rând de bănci. Nu veți fi surprinși dacă vă spun că băncile acceptă bani murdari, dar au și alte metode distructive de a pune accentul pe profituri. De exemplu în Sarawak, Malaysia. În această regiune, doar 5% din păduri mai sunt intacte. 5%. Cum s-a întâmplat una ca asta? Ei bine, din cauza unei elite și a complicilor săi care au făcut milioane de dolari din sprijinirea defrișării la scară industrială mulți ani la rând. Așa că am trimis un investigator sub acoperire pentru a filma întâlniri cu membrii elitei conducătoare. Înregistrarea rezultantă, ei bine, a înfuriat anumi