Desi teoriile marxiste, care fundamenteaza ideologia comunista, trateaza economicul drept "baza" a "suprastructurii" politicului, in analizele istorice asupra epocii este evitata cu dezarmanta candoare profesionala referinta la dezbaterile, conflictele si solutiile privind proprietatea, fiscalitatea ori relatiile preturi si putere de cumparare ale diverselor categorii sociale. Samanta de vrajba intre bolsevicii cazuti dintr-o data in exercitiul guvernarii fusesera insa pragmaticele chestiuni economice. Spinoasele lor realitati au condus si la decizia "perestroicii" ca inceput al sfarsitului comunist.
In viziunile asupra comunismului romanesc redate de istoriile sale politice, si reforma monetara din 1947 apare ca decizie limpede si unanima a Biroului Politic. Ghizi de desavasita competenta si claritate in initierea si aplicarea ei sunt imaginati a fi fost consilierii lor sovietici.
Martorii si documentele de arhiva ne fac sa-ntelegem ca lucrurile stateau cam pe dos.
Din nelamuririle pe care le pastrau pana la capatul vietii aceia care fusesera "sfatuiti" de insusi sibilicul Stalin, reiese ca "sprijinul si indrumarea sovietica" nu erau fara pericole. "Sfatul de bine", dat astazi, putea fi rastalmacit maine ca "incercare". Cum "recomandarile" sovietice nu se faceau prin documente oficiale, iar "centralismul democratic" al comunistilor nu admitea opinii contrare, "albul" se putea preschimba in "negru" oricand. Iar dupa gratii ori in fata plutonului de executie, in vremuri ca acelea, putea ajunge oricine.
Ca alte griji de "viata materiala" ale anului 1947, si reforma monetara suscitase aprinse dezbateri in Biroul Politic al PCR. Dupa cum scrie in amintirile ziaristului Sorin Toma, fusesera declansate de propaganda, zona de interfata dintre lider si multime. Printre dificultatile de totdeauna ale profesiei de gazetar se afla difuzarea continuturilo
